Postceva

Cum te poate freca pe retină, pe timpan şi pe tălpi Clujul după două zile de evadare.  După o escapadă care parcă nici nu o fost, un fel de escală temporală între săptămâna trecută şi cea actuală. Şi totuşi, scurta escală poate să-ţi schimbe măcar pentru moment (sau nu) percepţia despre oraş şi tot ce vine odată cu termenu ăsta. Să-l vezi ca un străin, un turist care se rătăceşte dacă nu o ia pe unde-i zice harta. Un turist care-i conştient de chestia asta şi încearca să respecte la sânge indicaţiile hărţii, deşi poate nu-i place situaţia.

Treci pe lângă lacul din Gilău, intri în Floreşti, vezi podul de la Polus şi Manhattanştur (termen cameleonic :D) se desfăşoară cu tot griul cu care-o fost înzestrat de la mama natură (tata Ceauşescu) în faţa ta. Reintri în cotidian. Nimic mai fain, ha? Asta ca să o iau în sens invers, să încep cu sfârşitul.

Bun. Deci, ce înseamnă să evadezi? Păi, în primul rând trebuie să-ţi faci un plan. Îţi găseşti complici care să fie pe aceeaşi lungime de undă, după care trebuie să treci de un obstacol, să sari peste ceva gard cu sârmă ghimpată, să te târăşti prin vreun tunel de canalizare. Sau să traversezi jumate din oraş ca să ajungi la punctul de plecare. Îţi găseşti destinaţia (Măguri) şi purcel... purcezi. Îi musai după ce ajungi unde-ai vrut să-ţi ştergi urmele. Să scapi de telefon. Că-i închis, uitat pe undeva, stricat, nu contează.

Şi-i musai să te prosteşti, asta ca să profiţi de toată chestia asta şi să poţi zice că nu o fost degeaba. Neapărat. Că numa aşa rămâi cu ceva ce merită amintit. Şi un ochi vânăt îi foarte bun! :D

Deci, băjetzi, fetheee, pogo-stickuri, cameleoni, marişci, naruto-işti, combinatozauri, curcubei şi de câte feluri eţi mai fi, nu am cămaşă in carouri ca să joace puricii şah pe ea. :D

PS: Citeam în presă ieri după ce am ajuns acasă despre doi băieţi de vârsta mea care-o murit înecaţi tot la ceva cabană la vreo 20 de kilometri depărtare. Astăzi am auzit şi cum îi cheamă şi am realizat că-l cunoşteam pe unul dintre ei. Cel care ştia să înoate şi care, se pare, o murit pentru că încerca să-l ţină la suprafaţă pe celălalt. Căcat, cum să mori aşa aiurea la nici 20 de ani? De ce? Asta-i una dintre multele întrebări care nu o să primească niciodată răspuns. Să te odihneşti în pace!