TIFF 2010

În viaţa reală gunoiul nu se strânge singur

Campanie desfăşurată sub stricta atenţie a colegului Alex Potor, împreună cu cele două "partenere" ale lui (pfuai cum sună :D), şefa Mădălina Petrean şi Alexandra Doboş.

Nu ştiu dacă vi se pare important un demers în sensul ăsta, nu ştiu dacă-l vedeţi ca pe o necesitate. Sau poate nici nu v-aţi gândit până acuma. Dar nu trebuie decât să parcurgeţi odată Eroilor, de exemplu, şi să vedeţi nu gunoaiele de pe jos -alea aproape că nu mai reprezintă nimic- dar tot felul de gunoaie din specia mamiferelor urbane (cică), animale care, din păcate, se mişcă fără ajutor şi care aruncă în mijlocul străzii, la maxim 2-3 metri de următorul coş de gunoi, cele mai mizerabile chestii. Fără să le pese că-i vede cineva - nu că ar conta asta în primul rând, dar trebuie să te mulezi pe mintea lor, pe neuronul lor subnutrit şi să vii cu argumente care i-ar convinge. Deci nu fiţi de la Apahida, îi plin centrul Clujului, oraş ce se vrea a fi european, de coşuri de-astea de toate culorile. Şi nu-s de formă acolo.

Dacă susţineţi iniţiativa colegilor mai sus menţionaţi, intraţi şi pe blogul lor, adică aici, şi pe grupul de pe feisbuc destinat aceleiaşi campanii, adică aici. Sper să revin şi io cu veşti despre campania noastră. :D

Un hmm prelung...

Lecţie de etică predată de... un vagabond. Un câine vagabond. Oamenilor, care cică au inventat etica, moralitatea şi tot ce vine odată cu conceptele astea două.